Crash, crash, burn.

Stiti ce e nisipul?Acel par lung si blond al falezelor ce continua sub dansul valurilor si sfarseste undeva in adancuri? E o roca sedimentara neconsolidata ce provine din alte roci,organisme sau minerale sfaramate. E adevarat ca nimic frumos nu se naste pur si simplu, ci distruge,sfarama sau inlocuieste altceva. Frumosul in sine nu e ceva pur, aparut din neant, fara consecinte sau efecte distrugatoare asupra mediului existent in jurul sau. E doar o iluzie, o idee superficiala, o experienta efemera.

Si poate astept de prea mult timp un miracol,o mana,o voce sau macar firmituri pe un drum pustiu. Si poate cred prea mult in miracole. Desi sunt mai veritabile decat oamenii din jurul nostru.
Ma plimb uneori descult pe malul marii…si privesc urmele de pasi din nisip. Evit mereu sa calc pe ele. Oare cati au gresit pasind pe acolo? Oare la ce dezastre au dus drumurile alea? Si daca le-as urma… unde as sfarsi eu?

Stiti ce e trist? In timp ce toti se bucura de peisaj,patrunzand in el, eu il privesc din afara ca un tablou ce prinde viata. Ma apas in nisipul umed,lasandu-l sa-mi patrunda printre degete, si il vad cum se prelinge pe pielea mea.  E imbacsit de urme umane, a incetat a mai fi divin demult. E doar un alt loc profanat de mana omului si dorintele lui. Nu mai miroase a virginitate,puritate,natura. Nu mai miroase a zei,ingeri si demoni. Nu se mai simte ca o carare de redescoperire a eului propriu, a acelui om ce stii ca l-ai pierdut pe drum, si s-a evaporat,fiind inhalat de trecut,oameni si carari parcurse si reparcurse iar tot ce a mai ramas din tine s-a lipit de peretii unei camere goale,moarte si undeva in urmele de acolo, mai gasesti un iz al celui ce ai fost. Dar stii ca aia e ca cenusa cadavrelor raspandit in aer…nu mai e ce a fost..

Iau uneori nisipul fierbinte in mana si il las sa se scurga din pumnul strans precum timpul si imi imaginez ca sunt o clepsidra ce si-a permis sa prinda viata. ..desi de multe ori uit ca eu sunt nisipul.
Ma simt dezradacinat. Si nu neaparat neinteles cat neacceptat. Nu ma simt privit, ci simt ca nu ocup un loc,ca se vede prin mine. Nu vreau sa cred ca sunt o pata de negru in spatele unor stalpi,caci atunci as fi doar o umbra ce asteapta o pata de lumina pentru a fugi.

Noaptea,cand raman singur…sau ma simt singur,fug pe plaja. Si cand ma apropii prea mult de mare,mi se pare ca aud un cantec trist. Regret ca stiu cine il fredoneaza. Si privesc departe unde marea imi pare a dansa alaturi de fiintele ei negre cu suflet alb. As vrea sa fiu in hora aceea.

Special.

Buna, n`am mai scris pe blog de "n" timp si m`am gandit sa fac o postare de genul special pentru tine pentru ca era timpul sa fac o mica ordine prin cap si una sufleteasca.

Stii, vorbeam, de Craciun, fel si fel de cazuri, fel si fel de situatii cu fel si fel de probleme, cu fel si fel de solutii spirituale si de placere. Era un A si un B. Sincer, nu mai tin minte cine era A si cine era B dar nu asta conteaza. Ceea ce conteaza e ca mi`am limpezit mintea si am intins toate cartile pe masa. Le`am intors pe toate partile, le`am imprastiat pe toata masa si le`am strans inapoi si am facut o decizie. Am avut nevoie de timp, n`a fost chiar usor dar stiu foarte bine diferenta dintre tine si ea si am sa incerc, intr`o maniera scurta, sa iti explic.

Incepem printr`un "tu nu te schimbi dupa cum bate vantul.." (probabil ai observat asta la mine la status de ceva vreme, pus si schimbat de multe ori pe zi). Exact asa esti tu. Te stiu ca pe propria palma, stiu ce iti place, stiu ce iti displace, stiu ce te amuza, si ce te intristeaza si cel mai important, stiu cum te simti.

Daca cumva ce am facut te`a facut cumva sa te simti ranita, sau daca chiar te`am ranit, vreau sa imi cer scuze acum. Tot haosul din capul meu acum a disparut si exista acum doar un A, care esti tu.