1 an de zile, 365 de zile, 8750 de ore, 525600 de minute, 31536000 de secunde

1 an de zile, 365 de zile, 8750 de ore, 525600 de minute, 31536000 de secunde (sa`mi bag picioru`, ca habar n`am daca am calculat bine). De atata timp te iubesc eu pe tine.

E destul de ciudat. Un an a trecut mai repede decat un week`end de scoala.
Iti mai aduci aminte? Mai stii ce faceam noi pe la 5-6 dupamasa?
Imi aduc aminte cat de prost am ramas cand te`am vazut pentru prima oara. Aveai parul scurt, zburlit, pantaloni negrii, cizme negre (sarcastic de negre), aveai geaca aia imblanita, si mai aveai ceva. Ceva care nici acuma nu`mi pot da seama de ce o purtai cu tine. Aveai o geanta neagra pe o parte. Mai tii minte?

Foisorul ala mare de lemn, in care am stat unul langa celalalt. Era o distanta de o palma intre noi, pana cand tu te`ai decis sa renunti la distanta aia. Atunci am scos si eu jeleurile. Mai stii ce gust aveau?

Trebuia sa mergi la o aniversare de 18 ani. Trebuia sa faci pe invitata, in schimb tu ai stat de vorba cu mine si nu ai bagat in seama pe absolut nimeni. Ai preferat sa`i ignori pe ceilalti si sa te oferi in intregime mie. Tin minte ce am baut amandoi in seara aia. Eu mi`m luat o Mirinda si tu Mountain Dew. Iti aduci aminte?

Ce dragut a fost. Sa mai mentionez ca dupaia mi`ai facut capul vraiste? Nu trecea o secunda fara sa`mi zboare mintea la tine. Nu suportam faptul ca trebuia sa astept 6 zile imputite ca sa ies cu tine, ca sa te revad.

Eram prostuti, eram draguti, eram de invidiat.
Am fost dat peste cap de o fata simpla, cu o nevoie simpla. Nevoia de a fi iubita.

P.S. n`am mai scris pe blog de ceva timp, si tinand cont ca asta am facut`o in ora de info, printre toata galagia si idiotenia din jurul meu, nu ma astept la remarci foarte bune, ca am scris ca un copac.

Niciun comentariu: