Silence.

Paste Fericit. Va bateti singuri joc de voi; nu invie nimeni, nu va da nimeni nimic.

Am clarificat si asta.

Tradare, neincredere, durerea pusa`n fata dragostei, acceptarea pe moment, stresul, starea de moleseala, calmarea si revenirea la tradare. E un cerc vicios. E mai mult decat atat; e.. nu stiu, e.. n`am nici cea mai mica idee ce ii. E doar o stare, si totusi e mai mult. Iti inspira ganduri negre, profunde; momentele fericite sunt puse fata`n fata cu dezamagirea.

Dezamagirea. Ce reprezinta dezamagirea?

Octavian Paler spune ca pe masura ce crestem descoperim ca pana si persoana care nu trebuia sa te dezamageasca vreodata, probabil o va face.

Accept spusele lui, dar eu sunt de o alta parere.

Cum impaci un suflet care plange? Ce`i spui unui om in ochii caruia se citesc o disperare deplina, o renuntare totala si o durere implacabila?

Ii poti spune oare ca totul va fi bine? Ca lucrurile vor reveni la normal? Ca va fi din nou iubit si ca va iubi la randu`i si ca de data asta increderea nu`i va mai fi tradata?

Oare poti spune aceste lucruri uitandu`te in ochii omului pierdut in deznadejdi? Oare poti spune lucrurile astea stiind ca acel suflet e insasi imaginea vidului primordial?

Cum poti alina un suflet pentru care si fulgii de zapada par a fi morminte deschise?

Cand universul intreg moare in tine, cand simti ca toate insingurarile din lume ti se sparg in sufelt si ca toti ingerii decad in privirea ta - atunci iti pui abisul capatai si te ingropi in durere... si-ai vrea sa plangi.

Ai da si ultima stea de pe cer pentru o singura lacrima in care sa-ti pui tot amarul. Dar nu poti sa plangi. Si`abia atunci intelegi cum cineva a putut fi om si nu mai este.

Nu pot sa cred, nu vreau sa cred. Am fost eu prost? Am gresit eu cu ceva? Te`am impins eu de la spate? Nu pot sa pricep, nu cred !!! Efectiv sunt dezamagit. Ma simt gol acum. Ca si cum 1 an de zile si 6 luni m`am dedicat tot pentru mine. Stii ce e ciudat? Sa zicem ca m`am autodedicat ( nu suna bine, stiu). Tot eu am ramas cu gura cascata.

Nu pot sa spun ca nu sunt suparat. Te`am vazut razand, te`am vazut plangand, te`am vazut agitata, stresata, suparata, manioasa. Tu m`ai vazut doar in forma calma. Si doar asa trebuia sa ma vezi. Tu, inca nu mi`ai vazut reactia. Ce ai vazut si ce ai auzit a fost doar inertia mintii mele. S`o numim soc. Am vorbit in stare de soc. Efectiv, n`am putut sa reactionez.

Ba, si totul a fost ok, nu? Ei, asta e. Nu?

Evident ca nu. Nu stiu ce sa mai fac.

"Te iubesc". Ador cuvintele astea. Pot alina pana si rana unei inimi distruse..

Trebuie discutate unele chestii. Parerea mea e ca nu o meritam. O meritam in vara, cand chiar am fost un nesimtit. Dar acum, acum cand am facut tot ce mi`a stat in putinta sa incerc sa rezolv problemele din jur si sa fac ca totul sa revina la normal, n`o meritam.

Probabil am sa te iert. Sigur am sa te iert. Dar e cum ai spus tu, n`am sa uit.